Smile

Monday, August 30, 2010 @ 09:08 AM
missanne

Şi te-ntorci din nou acolo în trecutul înecat de şoapte. De ce?  Strânge-n braţe ce ai acum, e destul. De ce îţi place din când în când să trăieşti în trecut? Te întorci ca să îţi aduci aminte, probabil, cum era şi cum zâmbeai atunci… dar remember girl cum te simţi de fiecare dată când ieşi din transa amintirilor… E o pierdere de timp să retrăieşti acelaşi trecut. Wake up ! prezentul e aici si intreabă de tine.

E gândul meu pentru tine..

Dorinta arzatoare

Saturday, August 21, 2010 @ 02:08 PM
missanne

Am atins cu palmele pamantul,

Am sarutat cu buzele vantul.

Fugeam buimac printre ramuri,

Ma furiseam in case pe geamuri.

Aratam padurea cu degetul…

Ma ameteam florile cu parfumul.

Te cautam aici pentru ca sus nu esti…

Voiam sa aflu cum e sa iubesti…

Te-am cautat in vant, ramuri, sunete

Nu erai acolo, tu te ascundeai in suflete.

Soarele poate sa iubeasca ?

In orice rau e ceva bun “

Saturday, August 21, 2010 @ 02:08 PM
missanne

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie , uneori nu iese asa cum ar trebui. Dar poate ca imi pasa prea mult si de asta ma pierd atat de repede cu firea. N-ar trebui sa ma simt vinovata pentru asta.

Am invatat si ca am destula personalitate pentru a ma tine tare, sa am orgoliu. :)

Did you ?

Friday, August 20, 2010 @ 08:08 PM
missanne

Ai iubit vreodata o persoana atat de mult
Incat abia poti respira cand sunteti impreuna?

Mortul din iubire

Friday, August 20, 2010 @ 07:08 PM
missanne




Din ochi,mortul din iubire,arunca brutal sageti ce dor..
Tipetele lui de durere se agata de stele,de ultimul nor..
Isi cresteaza pe palme lacrimi fierbinti si tot numai simte..
Nu mai poate simti fericire,numai poate schita zambete
A iubit,a suras,a simtit,a cantat ale iubirii sonete…
Acum e altul,mortul se fereste de soare…
“Mort”,defapt nu-i cu adevarat mort,dar cu fiecare secunda el moare..
Venele ii bubuie de disperare cu fiecare amintire…
Caci au fost odata,doi-indragostiti-,o iubire…
In van incearca sa spintece crunt durerea..
Cat timp amintirea e,doare,si poate fi pururea..
A iubit..
S-a daruit..

Am ucis *

Friday, August 20, 2010 @ 07:08 PM
missanne
Picaturile de sange manjesc brutal mainile mele.
Am omorat un inger…am ucis un copil…pacatele mele..
Am parasit un suflet pur ce nu merita nebunia mea..
Acum e ca un tablou caruia i`am murdarit frumusetea..
De ce nu l`am putut pretui cand imi dadea tot ce mi`am dorit?
De ce daca era un suflet pur,frumos,eu nu l`am iubit?

Enigma decedatului

Friday, August 20, 2010 @ 07:08 PM
missanne


Fara rasuflare impregnez pasi pe asfaltul inghetat
Doar o ceata de cocori imi starneste un zambet fortat…
Mana despica cerul si vrea sa ceara socoteala..
Trupul mi`e obosit,cuprins de`o dureroasa amorteala
Alerg fara tinta in lumea idioata…
Un trecator imi arunca o privire moarta
Trec printe oameni exact ca prin niste statuiete..
Nimeni nu ma vede…traversez ale lumii sonete…
Ce se intampla cu mine?
De ce nu am aceasi viata din tine?
Unde mi`e stralucirea din ochii tristi?
Unde mi`e culoarea din zambete,timp!dc nu te misti?
Oare…
Oare numai sunt pe acest pamant o floare?
Focul cald al timpului de ce te-ai stins?
De ce simt ca sufletul acum mi`e plans?
Si ce`i cu lumina de la capatul tunelului?

Dar a trecut destul .

Friday, August 20, 2010 @ 07:08 PM
missanne

Iubitului meu…
Tu vii si pleci.
Te-am intrebat oare cand o sa ramai…
Mi-ai spus “nu mai e mult”.

Dragoste de licurici

Friday, August 20, 2010 @ 07:08 PM
missanne

Dragoste de licurici
Aduce un punct de lumină,
În întunericul nopţii adormite.
Că s-a născut adult, n-are vină,
Dar de sfârşit aripile-i sunt deja amorţite.
N-are multe aspiraţii,dar işi visează
Perechea într-o lumină;fiinţa vitează.
Nu vrea urmaşi, el vrea iubire
Nici şoapte,nici amăgire.
Cum el se înţelege a fi lumină,
Caută iubire în orice presupus licurici.
Sfârşitu-i aproape,dar el durerea-şi alină,
Cum poate,cu speranţe cât el de mici.
Începe hotărât a-şi căuta,
În fiecare felinar perechea.
Dar timpul trece şi el ştie
Că-i doar un licurici şi mult n-o să mai fie.
Curând s-au terminat speranţele lui,
Căci lumea sa era o stradă…
Şi-n alt loc iubire pentru el nu-i.
Se simte de parc-ar lumina o ladă.
Şi când bătut dorea să se dea,
Priveşte-n sus cum luna ii zâmbea.
Pe loc inima-i începe a bate…
Şi furnicuţe-l gâdilă pe spate.
Timpul din clepsidră e grăbit,
Dar licuriciul nostru s-a îndrăgostit…
El crede că-n lună-şi va găsi iubirea
Începe să zboare,să-şi piardă firea.
Zburând, simte cum uşor-uşor
Amorţeala-i cuprinde drăguţul trupşor.
Viaţă a avut,dar acum se duce…
Şi visu-i încet începe să se usuce.
Timpul nu oferă bonus,doar trece,
Te duce într-o lume rece.
La asta se gândea micuţul licurici
Că şi-a trăit viaţa ca poeţii onirici.
Şi-aşa aspirantul începe să înţeleagă,
Că degeaba a căutat iubirea-n lumea-ntreagă.
Că el avea iubirea-n el,iubirea de viaţă.
E totul clar acum când îşi priveşte sfârşitul în faţă.
El pleacă.Eu nu pot să il ţin în viaţă…
E doar un licurici ce se pierde-n ceaţă.
Dar pleacă fericit, iubirea-i aparţine
Şi cu asta îi e uşor să se aline.